Asist. univ. dr. Sorin Enea predă limba română la Universitatea de Studii Internaționale din Beijing de cinci ani. În ciuda faptului că pandemia l-a blocat în China, iar dorul de casă este uneori foarte puternic, el continuă activitatea de predare cu același entuziasm. Sorin Enea este profesor al Universității din Pitești din 2006. Deși studiile liceale le-a făcut la o clasă cu profil mecanic, la Grupul Școlar „Constantin Brâncoveanu” din Horezu, oamenii pe care i-a întâlnit i-au influențat decisiv viața, îndrumându-i pașii înspre Facultatea de Litere, Istorie și Geografie de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, specializarea Limba și literatura franceză/Limba și literatura română. Pe perioada studiilor de licență a beneficiat de o bursă culturală în Haute-Savoie și de o bursă Erasmus la Universitatea din Rouen, ambele în Franța. După terminarea studiilor de licență a devenit profesor titular la Școala cu clasele I-VIII „Ferigile” din Costești – Vâlcea, unde a predat română și franceză. În paralel, a urmat și un masterat la Universitatea din Craiova. Mai târziu a devenit titular la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu-Vâlcea, unde a predat limba franceză. Pe perioada studiilor doctorale, în cadrul unui proiect POSDRU, a efectuat stagii de documentare la Universitatea din Arras – Franța.
Din dorința de a învăța și de a trăi o nouă experiență de predare a acceptat să plece la Beijing. Șocul cultural a fost atenuat de buna organizare a universității gazdă. Sorin Enea spune că ”studenții chinezi, în comparație cu cei români, sunt mai timizi, seamănă mai mult cu elevii de la noi de altădată, care doar ridicau mâna și așteptau să fie numiți pentru a răspunde. Dar treptat, dacă profesorul este deschis, prietenos și fără intenția de a-i pedepsi atunci când fac greșeli, devin și ei deschiși și se poate observa plăcerea de a afla lucruri noi. Majoritatea studenților sunt foarte muncitori. În primii ani de studiu toți învață mult pentru a asimila o limbă despre care nu știu nimic, sau aproape nimic, înainte de a începe să o studieze. După finalizarea studiilor, mulți merg la masterate din alte domenii, sau aleg locuri de muncă ce nu au legătură cu româna. Pentru a fi admiși la facultate, elevii chinezi susțin un examen național, numit Gao Cao, și, în funcție de nota obținută, pot alege universitatea și specializarea la care vor să meargă. Cei care vor să studieze limbi străine se îndreaptă mai ales spre engleză, japoneză, coreană, germană, franceză, spaniolă etc. Pentru limba română optează mult mai puțin, mai ales din cauza faptului că România nu se vede aproape deloc din China, celor mai mulți tineri țara noastră fiindu-le complet necunoscută. Dificultățile cu care se confruntă studenții chinezi atunci când învață română țin și de fonetică, morfologie și sintaxă. De exemplu, la început, nu sesizează diferența dintre c/g, p/b, t/d, la fel cum nici noi nu o sesizăm pe cea dintre diferite sunete din chineză. Limba chineză nu cunoaște nici variația de gen și număr, și nici terminațiile verbale, iar sintaxa poate fi și ea diferită.”. În perioada de început a pandemiei, în China, cursurile s-au desfășurat online, apoi o parte a studenților a revenit în sala de curs. Universitățile din China au sălile foarte bine dotate și se poate lucra foarte ușor și online, și on site, dar și hibrid.
După cinci ani de predare a limbii române în Beijing, Sorin Enea are și reușite: dintre studenții care au terminat studiile în vara trecută, o fată a fost angajată la Ministerul de externe, un băiat – la Radio China Internațional, o altă fată – la o firmă aflată în subordinea Ministerului Comerțului, unde va folosi și limba română. O singură studentă a optat să continue aprofundarea limbii române cu un masterat la o altă universitate. Tot ea a participat la un examen de titularizare pentru un post de limba română, la Universitatea din Xian. Deși a trecut examenul și a fost apreciată în mod deosebit, a refuzat, preferând să meargă la masterat. Un student, care în prezent este în anul al doilea, pasionat de desenele animate cu ponei, a participat la un concurs unde a câștigat un premiu pentru subtitrarea în limba română a acelor desene animate. Din experiența din China, Sorin Enea constată diferențe culturale între români și chinezi: ”noi spunem lucrurile direct, ei mai pe ocolite. De exemplu, dacă nu le place cum m-am tuns, nu vor spune că nu le place, ci vor spune că le plac pantofii mei. O altă diferență, care se poate vedea atunci când profesorul intră în clasă, este aceea că profesorul chinez nu salută verbal, ci este mai mult un salut din privire, din expresia feței. O altă mare diferență este faptul că ei zâmbesc foarte mult. Studenții din China își fac mai puține griji decât cei din România. Având studii superioare, își găsesc destul de ușor un serviciu bun, iar dacă au studiat limbi străine pot deveni profesori, traducători, pot lucra la o mulțime de firme etc. Studenții chinezi plătesc taxă de școlarizare, dar aceasta e destul de mică, poate fi considerată chiar simbolică uneori, iar mâncarea și cazarea sunt ieftine. Pentru limbile din țările din Europa de Est, la Universitatea de Studii Internaționale din Beijing au fost înființate în anul 2015 două tipuri de programe : unul de licență – de patru ani, și unul special – de șapte ani. Cel special prevedea ca studenții să învețe doi ani în China, un an la o universitate din țara a cărei limbă o studiază, apoi din nou un an în China, iar ultimii trei ani la universitatea parteneră. Din cauza pandemiei care a făcut imposibilă deplasarea studenților către Europa de Est și a cheltuielilor foarte mari implicate, acest program special nu va mai continua” Sorin Enea spune că ”România, din China, se vede prin ochii presei occidentale, ori nu se vede deloc. Chinezii sunt deschiși, curioși, informați. Ținând seama de faptul că România a avut relații foarte bune cu China, cei de o anumită vârstă încă au o părere foarte bună despre țara noastră. Pentru tinerii care citesc presa occidentală suntem așa cum ne descriu jurnaliștii de acolo, care, de foarte multe ori, numai de obiectivitate nu pot fi acuzați. Mă întreabă foarte mulți oameni de unde vin, îmi spun ce știu despre România, mulți având idei preconcepute, create de presa internațională”. Pentru momentul când se va întoarce în țară, ar vrea să aducă în bagaj toată experiența de acolo, deschiderea, disciplina, prietenia, curiozitatea și zâmbetul de pe buze, dar și dotările din sălile lor de cursuri. ”De câte ori am ajuns la București, întorcându-mă din străinătate, am constatat că oamenii sunt triști, preocupați și mereu cu capul în jos, îngrijorați. Apoi, la Pitești, din nou am văzut o diferență: oamenii sunt mai bine îmbrăcați, sunt mai veseli, fețele sunt mai destinse!”
E. P.
