În vara lui 2017, la Universitatea din Piteşti a fost format un program de actorie, fiind un interes real pentru această specializare. Printre studenţii care au trecut peste admitere şi au ajuns să studieze această specializare la Piteşti s-a numărat şi Paula Andreea Stroe. Cu tânăra şi carismatica actriţă formată la Universitatea din Piteşti am stat şi noi de vorbă pentru a afla care sunt idealurile unui student care face primii paşi în actorie. Astăzi, când Paula îşi sărbătoreşte ziua de naştere, aceasta îşi doreşte să stea cât mai des pe scenă şi în acelaşi timp să continue munca alături de copilaşi.
De ce ai ales să urmezi cursurile acestei facultăţi?
Mama a fost cea care mi-a insuflat această dragoste pentru teatru. Îmi spunea, când eram mică, că un actor este cel mai norocos, azi poate fi un mare rege, un prinţ, mâine poate avea un rol de cerşetor. Şi avea dreptate, actorii au acest privilegiu, dar trebuie să cunoască foarte multe tipologii umane.
Cum au mers lucrurile la admitere? Au fost emoţii?
Când am terminat liceul am urmat facultatea de psihologie, mă speria cumva ideea de a pleca la Bucureşti să fac actoria. Dar se pare că „a venit“ actoria la Piteşti şi atunci m-am gândit că asta este şansa mea. Nu aveam cum să ratez, chiar dacă nu eram foarte bine pregătită, pentru că am aflat cu două săptămâni jumătate înainte de examenul de admitere, m-am gândit că poate fi o experienţă de neuitat. În plus, în comisia de la examen era oameni foarte grei ai teatrului românesc, doamna Mirela Cioabă, care este şi profesoară de an, pe care o iubesc pur şi simplu, domnul Bogdan Cioabă, regizor şi profesor, de care, la examen, recunosc mi-a fost puţin teamă, domnul Adrian Titieni, domnul profesor de muzică Baidan. Aşa că, indiferent de rezultatul examenul, eu ieşeam în câştig, cunoscând aceşti oameni minunaţi. Da! Au fost mari emoţii, dar, la un moment dat, mi-am zis că este şansa mea şi că trebuie să fiu în ziua aceea în cea mai bună versiune a mea. Am avut de pregătit un portofoliu, cu poezii, monolog, un cânte
c, a fost o probă de improvizaţie şi multe, multe emoţii.
Care este atmosfera la cursuri?
Trebuie să fii acolo, să lucrezi, să descoperi, să te joci. Dar este un joc serios. În primul semestru din anul I am fost fascinată, aşteptam să mă duc să văd ce mai facem azi, cum ne mai „jucăm“. Este foarte important să fii liber, să nu îţi pui bariere şi să te laşi dus de val, în sensul cel mai bun şi frumos. La început, recunosc, nu a fost deloc uşor, ne uitam stingheriţi şi nu era teamă de ce ar putea să spună colegul, dacă râde, acum au mai trecut aceste temeri, acest simţ al penibilului, pe care un actor nu ar trebui să îl aibă.
Cum este să lucrezi cu asemenea profesionişti?
Este ceva onorant pentru noi. Sunt mari emoţii, dar descoperim cele mai frumoase lucruri prin intermediul lor. Încercăm să îi urmărim şi să „furăm“ tot ce se poate de la dumnealor, să fim ca nişte bureţei care absorb tot ce pot.
Cum decurge pregătirea pentru a juca un anumit rol?
Există o pregătire înainte de a juca un rol. Discutăm despre personaj foarte mult, despre ce simte, unde este, de unde vine şi ce face. În spatele fiecărui gest, fiecărei acţiuni pe care o facem trebuie să existe un gând, asta este ceea ce ni se spune mereu şi acest lucru ne ajută să fim cât mai fireşti, să nu jucăm, să reuşim să transmitem.
Care sunt calităţile unui bun actor?
Cred că un actor trebuie să fie cameleonic, să simtă, să creadă în ceea ce face şi să dăruiască atunci când este pe scenă. Dacă publicul simte o emoţie după ce a plecat de la un spectacol, atunci actorul şi-a făcut treaba.
Unde te vezi peste câţiva ani?
Peste câţiva ani mi-ar plăcea să fiu pe scenă! În acelaşi timp, eu lucrez şi cu pitici, fac cursuri de dezvoltare perso-nală prin teatru şi mi-ar plăcea să lucrez în continuare cu ei. Urmează multă muncă! La un moment dat, unul din profesori ne-a spus că munca unui student la actorie nu se termină după ce pleacă de la facultate. Studenţii la actorie trebuie să observe oamenii pe stradă, să citească, să fie într-o permanentă dorinţă de cunoaştere. După părerea mea, actoria are două mari părţi: învăţătura şi exerciţiul, practică. Seneca spune: „O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu, trebuie pe de o parte să înveţi, pe de altă parte să întăreşti prin practică ce ai învăţat!“
Ziar Top (6 Februarie 2019)
