În urmă cu puțin timp a fost ales un nou reprezentant al studenților în Consiliul Administrativ al Universității din Pitești. El are rolul de a reprezenta studenții în ședințele săptămânale, le apără interesele, drepturile și vine cu propuneri noi pentru diverse proiecte care au în prim-plan evoluția lor profesională. Este o dovadă că la Universitatea din Pitești poziția studenților contează foarte mult, iar tinerii sunt încurajați să iasă în față și să-și spună cuvântul.
Cristina Stoica a fost aleasă de curând pentru a-i reprezenta pe studenții piteșteni. Este o tânără ambițioasă, dedicată, studentă la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte, în ultimul an, cu o viitoare carieră didactică în față. De loc din Găești, județul Dâmbovița, Cristina a ales să vină la Pitești considerând că aici își poate pune bazele solide ale domeniului pe care a ales să-l aprofundeze. Astfel, după primii doi ani de studii, a realizat că se poate implica mult mai mult pentru a-și susține colegii și pentru a lucra la dezvoltarea ei personală și profesională.
Mai multe despre Cristina, dar și despre ceea ce-și dorește să facă mai departe în calitate de reprezentantă a studenților, putem afla chiar de la ea, din interviul următor:
1. Cum ai primit vestea că ești noul reprezentant al studenților în Consiliul de Administrație? Te așteptai?
Nu mă așteptam să câștig, dar atunci când voturile au început să fie numărate, de fiecare dată când îmi auzeam numele, o senzație plăcută mă acapara. Aceea că sunt oameni care au încredere că voi face lucruri bune, oameni care cred în mine, deși nu știau despre mine decât lucrurile pe care le-am prezentat succint în candidatură. Și, dacă nu aș fi câștigat, m-aș fi ales cu un colectiv de încredere, responsabil și foarte bine organizat. Oricum ar fi fost, tot aș fi câștigat ceva. Nu plecam cu mâna goală acasă!
2. Spune-ne Cristina, care sunt cele 3 lucruri pe care îți dorești să le schimbi în Universitate?
Rolul meu este de a reprezenta studenții și nevoile acestora, nu de a reforma Universitatea. Fiind în această poziție de prea puțin timp, nu pot spune că știu lucrurile de care au nevoie toți studenții, încă. Pe viitor, urmăresc să aflu aceste aspecte și să ajut la îndeplinirea lor. Referitor la ce aș schimba în Universitate, nu cred că există așa ceva. Știam de dinainte să devin studentă UPIT, că Universitatea are grijă de studenți și de nevoile lor. De aceea am și ales UPIT, am considerat un lucru aparte toată această grijă față de studenți, lucru care, din păcate, nu se găsește prin prea multe locuri.
3. Sunt în jurul tău studenți care merită să-și facă vocea auzită în întreg județul sau chiar și mai departe și pe care vrei să-i ajuți să prindă curaj?
Evident! Perioada studenției nu înseamnă doar nopți pierdute printre cursuri sau prin petrecerile legendare din cauza cărora studentul nu mai ajunge a doua zi la cursuri și astfel, cel silitor cade pradă lanțului slăbiciunilor. Și uite-așa apar restanțele ca ciupercile după ploaie. Perioada studenției e plină de oportunități care te pot ajuta la clădirea viitorului. În cei 3-4 ani de studenție am cunoscut mulți oameni minunați, dedicați, implicați. Întotdeauna mi-a plăcut să ajut, fără să primesc ceva în schimb. Dacă vreun coleg a avut nevoie de ajutor, am avut grijă să-l îndrum către cine trebuie de fiecare dată, astfel încât să își poată duce la împlinire visul. Asta voi face și de acum înainte, pentru că da, sunt mulți tineri implicați care merită să fie auziți și a căror voce contează foarte mult. Nu numai pentru prestigiul facultății, ci și pentru dezvoltarea ulterioară a județului nostru.
4. Tu ești în mijlocul vieții studențești, având în vedere că stai și la cămin. Spune-ne două lucruri care nu-ți plac la căminul studențesc și alte două pentru care nu ai pleca niciodată.
Viața de cămin e frumoasă, asta dacă știi clar că vii la cămin și îți asumi cu bune și cu rele ce înseamnă asta. Condițiile în căminele UPIT, în primă fază, m-au șocat. În sensul bun! Eram în primul an de facultate și auzisem multe povești despre căminele studențești. Îmi făcusem o idee cât de cât despre ce mă așteaptă. Însă căminele UPIT au fost mult peste așteptări, lucru care m-a bucurat. Să nu mai zic de oamenii mișto pe care i-am cunoscut prin cămin. Cred că aș schimba doar problema universal-valabilă a căminelor, vizitele lui Alfonso (gândacul-șef), cum îmi place mie să-l numesc, care își cară de voie, de nevoie, neamurile enervante pe ici pe colo.
5. Care sunt planurile tale de viitor? Altfel spus, ce vrei să te faci când vei fi mare?
Mi-am schimbat de multe ori planurile până acum. În liceu eram la profil real. Îmi plăcea să lucrez la matematică și la fizică. Nu m-am chinuit să le învăț, le prindeam din clasă și îmi era suficient. Dar ceva m-a făcut să renunț la ele. Până în clasa a XI-a nu aveam vreo idee de viitoare carieră. Mă gândeam la o meserie al cărei impact să fie resimțit. Și atunci m-am gândit la meseria de profesor. „Cum arată astăzi școala, așa va arăta viitorul țării”. Nu mă întrebați cine a zis asta, mie mi-a plăcut. Știți principiul „văzut-plăcut-luat”? Funcționează și aici. Și așa am ajuns de la științe realiste la științe umaniste. „Je ne regrette rien!” vorba francezului.
6. Ai vreun profesor care ți-a fost model în facultate? În ce fel?
De la fiecare profesor am învățat câte ceva, și aici nu mă refer doar la informațiile din cursuri. Am mai tras cu ochiul și la metodele de predare, am descoperit noi metode pe care plănuiesc să le folosesc în viitor. Ca să nu mai zic de toate sfaturile pe care le primim, în calitate de viitori profesori, sfaturi de care sunt ferm convinsă că atât eu, cât și colegii mei vom ține cont. Deci răspunsul este nu, nu am doar un singur profesor model. Îi am pe toți cei cu care am interacționat, pentru că de la fiecare am învățat altceva, toate fiind, bineînțeles, lucruri benefice.
7. Transmite-le mesajul tău de încurajare tuturor celor pe care urmează să-i susții în Consiliul Administrației.
„Vă iubesc atât de tare, c-or să sune la salvare!” Mulțumesc marelui actor Florin Pittiș pentru motto, chiar dacă e puțin exagerat. Dragi colegi, pentru orice nevoie, orice problemă, orice dilemă ați avea, sunt la un mesaj distanță. Sunt aici să vă reprezint și să mă dedic cererilor voastre!
Articol realizat de Delia Mușetescu, studentă în anul al III-lea la Facultatea de Litere, Română-Franceză
