Departamentul Limbă, Literatură, Istorie și Arte al Universității din Pitești organizează luni, 9 decembrie 2019, la ora 12:00, în Sala de lectură a Bibliotecii Corpului B (Doja), un eveniment special în memoria prof.univ.dr.Luiza Petre Pârvan.
Același Departament al UPIT propune ca Sala de lectură a Bibliotecii, aflată în Corpul B, Aleea Școlii Normale, clădirea unde sunt localizate secțiile filologice de la înființarea lor, să primească numele „Luiza Petre Pârvan”, în memoria profesoarei universitare și teoreticienei literaturii, prezente în academia piteșteană încă de la începuturi și căreia i-a dăruit activitatea sa de o viață (1966-2003). Se omagiază astfel un cărturar care a contribuit marcant la identitatea intelectuală a facultății de filologie (introducând studiile stilistice, situându-se în avangarda publicațiilor de teorie literară), consacrându-se, așa cum aprecia reputatul profesor timișorean Ștefan Munteanu, „unei activități de pionierat într-o instituție de învățământ superior aflată atunci în curs de dezvoltare”. Cadre universitare active în domeniile filologice și conducând azi destinul Literelor piteștene, precum și cercetători ai Academiei Române sau filologi profesând în alte state europene, în instituții prestigioase, sunt foștii ei studenți. Acest lucru, în sine, arată că prof. univ. dr. Luiza Petre Pârvan a contribuit esențial și durabil la construirea vieții universitare piteștene și, în ansamblu, a vieții intelectuale a orașului. Ca parte a unei comunități de filologi și oameni de cultură, autori de studii de teorie literară, stilistică și literatură comparată, moștenirea ei se extinde dincolo de planul local și chiar național, găsindu-și locul între cei care, oriunde în lume, au împins mai departe un domeniu de specialitate, prin publicațiile lor sau prin munca lor vie de profesor.
Luiza Petre Pârvan și-a început activitatea de universitar piteștean în 1966. În anii de început a fost asistentă și discipol al reputatului eminescolog român, profesorul Augustin Z.N. Pop. În anii ’70 Luiza Petre Pârvan era recunoscută pentru conferințele ei regulate dedicate lui Eminescu și deschise publicului larg, ținute în Pitești la fiecare 15 iunie aniversar, cu audiență din toate ariile intelectualității și artelor locale. În plus, Luiza Petre Pârvan era recunoscută public și la nivel național și prin activitatea sa de critic literar desfășurată permanent la revista literară a orașului (Argeș) încă din primul ei an de apariție (1966) – din toată țara erau regulat trimise cărți la redacție pe numele ei, pentru cronicile care o făcuseră cunoscută și căutată. Sub aceste aspecte, de universitar, de intelectual și om de cultură public, de exeget și literat, Luiza Petre Pârvan era o personalitate a culturii argeșene.
Prin doctoratul său în stilistică, a devenit primul specialist în acest domeniu al Universității, într-o vreme în care la București nu exista o școală de stilistică, iar nucleul studiilor stilistice românești era Timișoara. În 1992 a tipărit primul curs de Teoria literaturii apărut în România după Revoluție, cu 5-6 ani înaintea celor ulterior publicate de teoreticieni din alte universități românești – Gheorghe Crăciun (în 1997) și Gabriela Duda (în 1998). Remarcabilul acestui curs de avangardă pe piața de carte universitară românească (probabil primul curs apărut după 1989 pe ansamblul secțiilor Universității din Pitești) este că, într-o vreme în care accesul la carte era extrem de dificil și se făcea întotdeauna cu eforturi personale considerabile, Academicianul și Profesorul Gabriel Țepelea a scris despre el că este „cu bibliografie la nivel european”, un curs de substanță, de claritate a discursului, bogăție a informației, rigoare a demonstrației și rafinament al stilului. O raritate în 1992, el își păstrează și azi, după mai bine de 25 de ani, personalitatea și legenda, rămânând neînlocuit pe plan local și înfățișând-o pe Luiza Petre Pârvan ca „o teoreticiană avizată și o fină analistă a fenomenului literar din perspectivă stilistică, cu deschideri către domeniile mai noi ale poeticii și naratologiei”, după cum o descria acad. prof. Gabriel Țepelea.
Profesorul Ștefan Munteanu, stilistician de prestigiu din școala timișoreană scria despre Luiza Petre Pârvan că, sosită la Pitești în 1966, la începuturile vieții academice piteștene, „s-a consacrat unei activități de pionierat într-o instituție de învățământ superior aflată atunci în curs de dezvoltare”. Câteva din cursurile ținute de Luiza Petre Pârvan ilustrează clar acest lucru: Teoria literaturii, Teoria textului, Teoria argumentației. Alături de poetică, stilistică și limbă literară, acestea sunt domeniile în care Luiza Petre Pârvan „a adus contribuții originale”, puncta Profesorul Ștefan Munteanu, într-un „stil a cărui trăsătură distinctă este eleganța expresiei, pusă sub semnul echilibrului și judecății diferențiate, dictate de spiritul critic”. Despre profesorul universitar Luiza Petre Pârvan, o personalitate de talia Irinei Mavrodin, scria: „lectura cărţilor şi cursurilor domniei sale este de-a dreptul captivantă […] la fiecare pagină surprinde și convinge inventivitatea și rigoarea unei totale și elegante demonstrații, pe care nu o mai întâlnisem decât foarte rar în peisajul academic românesc.” Astfel, sublinia Irina Mavrodin, „cel care o citeşte (şi studiază, căci o asemenea operă incită la studiu) are în permanenţă sentimentul că se află în faţa unui profesor şi cercetător de primă mărime”.
Recunoașterea meritelor de universitar și cercetător de pionierat ale Luizei Petre Pârvan nu au venit doar din partea unor nume grandioase ale generației de profesori care au precedat-o, ca Augustin Z.N. Pop, Gabriel Țepelea, Ștefan Munteanu sau Irina Mavrodin, dar și din partea unor colegi de generație ca Eugen Negrici, Silviu Angelescu, Mircea Martin sau Ileana Oancea. În plus, dăruirea față de munca de educație cu studenții, care este un aspect esențial al vieții de profesor, i-a fost omagiată acolo unde această muncă era cunoscută cel mai bine, prin cele 3 Medalii Jubiliare acordate de Senatul Universității din Pitești la împlinirea a 35, 40 și 45 de ani de învățământ superior, „pentru contribuții deosebite la dezvoltarea învățământului și științei”, în 1997, 2002 și 2007. Dată fiind prezența Luizei Petre Pârvan în Universitate încă din anii de început ai academiei piteștene, fiecare această Medalie indică nu doar anii de ființare ai universității cât și anii, aproape tot atâția, dedicați de domnia sa acestei instituții. În mod cât se poate de potrivit, Medalia jubiliară de la 45 de ani i-a fost acordată „pentru merite deosebite în dezvoltarea învățământului superior românesc”. Aceste merite au fost obținute în Universitatea din Pitești și dăruite acestei instituții, care are acum, după stingerea din viață a Prof.univ.dr. Luiza Petre Pârvan, o formă durabilă de a i le recunoaște.
Întâi studentă, apoi colegă și urmașă a acad. prof. Gabriel Țepelea, de la care a „moștenit” cursul de Limbă română literară, la retragerea din activitate a academicianului, acesta scria despre Luiza Petre Pârvan că „pe lângă înalta sa competență în domenii variate ale profilului filologic, a dovedit întotdeauna o mare probitate morală și profesională”. Această probitate binecunoscută a Luizei Petre Pârvan onorează Universitatea din Pitești, iar numele domniei sale conferit Sălii de lectură de la Litere este un semn prin care Universitatea poate și ea onora memoria unuia din cei mai valoroși profesori cu care a crescut împreună.
