Denisa Popa, actriță și studentă în același timp!
- La 11 visa să fie pe scenă
Numele meu este Denisa Popa, am 21 ani și sunt o explozie de energie și bună dispoziție. Am absolvit Școala Populară de Arte și Meserii Pitești, secția actorie și îmi doresc să împărtășesc experiența mea cu toți cei pasionați de acest domeniu, de aceea acum sunt studentă la Jurnalism. Încă de când aveam 11 ani, îmi doream să devin o actriță de succes, cunoscută în lumea întreagă. Totul a pornit de la un serial pe care îl urmăream la vremea respectivă, se numea Îngerașii, iar în rolurile principale, erau 3 copii de vârsta mea. De aici și până la a-mi dori să urmez cursurile de actorie, nu a mai fost decât un pas. A trebuit să mai aștept o perioada, să mai cresc, deoarece la vremea respectivă nu locuiam în Pitești, ci la circa 55 de km distanță și trebuia să mă deplasez singură cu mijlocul de transport în comun, ceea ce ar fi fost riscant pentru un copil de 11 ani. În tot timpul acesta, recitam poezii în oglindă, îmi imaginam tot felul de scenarii pe care le jucam cu o prietenă, a fost o nebunieeee……
- Muncă, repetiții, concursuri
După aproximativ doi ani și jumătate a venit mama mea într-o zi acasă și m-a întrebat dacă îmi mai doresc să merg la actorie. Răspunsul meu a fost evident da, iar în acel moment mi-a spus că vorbise cu un profesor de teatru, pentru a merge să facem cunoștință. În ziua în care am pășit în sala de repetiții am fost fascinată. Era totul real, exact așa cum mi-am imaginat. În urma unei probe, am fost acceptată și așa am început cursurile de actorie. Acomodarea în colectiv a fost puțin mai dificilă decât ar fi acum, deoarece nu eram o persoană prea vorbăreață, eram timidă și îmi găseam cuvintele mai greu în conversațiile cu persoanele pe care abia le cunoșteam. Însă actoria pe mine m-a schimbat enorm, pot spune că mi-a dat aripi. În prezent, sunt o fire extrem de sociabilă, de înțelegătoare, mereu cu zâmbetul pe buze și gata să îți sară în ajutor atunci când ai nevoie. A urmat o perioadă extrem de frumoasă în viața mea. Repetiții, scenete cu personaje diverse pe care le interpretam, concursuri și după multă muncă, au urmat și multe recompense.
- Premiul 1 sau când rezultatele te motivează
Primul meu festival de teatru la care am participat a fost în Pitești, la Teatrul Alexandru Davila, unde emoțiile și-au spus cuvântul și am fost la un pas de a leșina. Am fost extrem de dezamăgită că nu am câștigat niciun premiu și am primit doar o diplomă de participare, încât eram hotărâtă să renunț. Acest lucru nu s-a mai întâmplat după o discuție la rece cu mama mea, care îmi repeta că ea are încredere în mine ca pot realiza orice. Așa a și fost, am început să lucrez mai mult, să repet ore întregi în fiecare zi, iar după doua luni, am obținut premiul al III-lea la festival, organizat la Vâlcea și la o săptămână distanță, premiul I la Slatina, acolo unde am realizat că trăiesc pentru a fi pe scenă. La strigarea premiilor, după ce nu mi-am auzit numele nici în mențiuni, nici printre locurile II și III, nu m-am gândit că mai pot câștiga ceva, motiv pentru care nici nu am fost atentă când mi-au strigat numele. În ropote de aplauze toata lumea aștepta să îmi fac apariția pe scenă, iar în momentul în care toți cei prezenți în sală s-au ridicat în picioare și au început să îmi strige numele, am realizat că este vorba despre mine și am izbucnit în plâns de fericire! Acesta a fost momentul în care am simțit că fac bine ceea ce fac și că fericirea nu se poate descrie în cuvinte.
- Nu renunțați la visurile voastre, ci munciți pentru ele!
După trei ani la Centrul Cultural, am decis să urmez cursurile de actorie la Școala Populară de Arte și Meserii Pitești. Acolo am fost încă de la început ca o familie. Îmi cunoșteam colegii de scenă de la concursuri, cu unii dintre ei mai interacționasem și astfel am trăit împreuna doi ani minunați. Am absolvit cursurile cu nota 10, iar diploma am pus-o alături de toate celelalte pe care le-am obținut în cei mai frumoși ani din viața mea. Pasiunea pentru actorie a rămas neschimbată, însă odată cu perioada liceului, cu maturizarea, cu noile responsabilități pe care le-am primit de la viață, m-am îndreptat spre un alt drum. Cu toate acestea, vorba românească prima dragoste nu se uită niciodată, se aplică și în cazul meu, iar marea mea iubire va rămâne actoria. Anii de actorie m-au modelat exact cum am modelat eu fiecare personaj pe care l-am interpretat. În această perioadă m-am maturizat, am învățat o mulțime de lucruri, iar actoria mi-a oferit multe oportunități, primii mei bani fiind din piesele de teatru interpretate prin școli și grădinițe.
Ca un sfat pentru cei pasionați de acest domeniu, nu renunțați la visurile voastre, ci munciți pentru ele. Nu lăsați pe nimeni să vă spună ce este mai bine pentru voi și să ia decizii în numele vostru. În voi este puterea, speranța și doar voi vă veți putea îndeplini fiecare vis, iar dacă astăzi ați eșuat, cu siguranță mâine veți fi cei mai buni!
Denisa Popa, Anul 1, Jurnalism
