E pasionată de actorie, fotografie şi dans. Alexandra Voicescu este tânăra pentru care teatrul face parte acum din mediul ei de viaţă. A jucat deja în câteva producţii, iar rolurile interpretate au făcut-o să îndrăgească şi mai mult această meserie.
Cum ai ajuns să studiezi actoria?
Mi-am dorit foarte mult să fac asta şi am reuşit să fiu studentă la actorie, nu mă văd făcând altceva, aş putea să renunţ la orice, dar la actorie, nu.
Până acum ai jucat în nenumărate piese de teatru, însă cum te-ai simţiţi când ai urcat pentru prima dată pe scenă?
Pur şi simplu, am simţit că acolo îmi este locul.
Ai jucat până acum cu actori cunoscuţi de la noi din ţară?
Momentan nu. Va urma pe viitor.
Ce părere au avut prietenii, familia, despre alegerea ta de a studia teatrul şi cum te-au susţi-nut aceştia?
Părinţii mei m-au susţinut şi le mulţumesc, prietenii apropiaţi m-au susţinut şi ei la fel de mult. Acum studiez într-o altă ţară actoria, mai exact în Turcia, pe partea de teatru şi film, iar părinţii mei nu au fost împotrivă, din contră, m-au susţinut dacă am avut această oportunitate pentru ceva timp.
Cum ţi se pare studiul în străinătate, mai ales în Turcia? Există vreo diferenţă între a studia în România şi în a studia într-o ţară străină?
La studiu în Turcia e diferit, eu sunt în partea asiatică, o zonă mai tradiţională. Pe partea de teatru nu diferă foarte mult, actorii sunt buni şi uniţi. Aici poţi evolua mult mai repede. Şi în partea Istambulului şi a Ankarei sunt nişte opţiuni bune pe partea de film şi serial.
Cum încurajezi viitorii studenţi la actorie?
Dacă vor să meargă pe drumul acesta, e un drum foarte greu. Dacă ei sunt fericiţi pentru că vor face actorie, atunci sunt făcuţi pentru această meserie.
Care sunt planurile tale de viitor?
Nu ştiu nimic concret. Muncesc, creez, improvizez şi aştept roadele pentru viitor. Îmi doresc să mă axez pe film şi să călătoresc în toată lumea.
În final, descrie într-un cuvânt ceea ce înseamnă pentru tine actoria.
Hm.. Greu de spus.. Actoria mă face să fiu vie, să trăiesc cu adevărat. Nu ştiu cum aş putea explica asta.
Bianca Solomon
