Dacă îl pui să-şi spună povestea de baschetbalist, Alexandru Neguţ începe simplu şi tranşant: “Am ştiut de la început că nu vreau să fac nimic altceva decât baschet”. S-a născut pe 26 noiembrie 1989, a debutat în Divizia A în anul 2006, la doar 16 ani. A strâns numeroase selecţii la loturile naţionale U 16, U 18 şi U 20, unde a fost şi căpitan. În prezent este student în anul I al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport în cadrul Universităţii din Piteşti şi component al lotului BCM U Piteşti.

- Alexandru, de ce baschet?
- Deşi poate părea ciudat, am început baschetul din joacă, chiar din pură întâmplare. Însă, după primele antrenamente am ştiut că nu vreau să fac nimic altceva decât baschet.

- Cum au fost primii paşi în sportul înalt?
- Îmi aduc aminte şi acum de anii în care am început baschetul. Eram mic, inocent, dar cu mari vise. La început a fost dificil, baschetul e un sport greu spre foarte greu, dar care dacă este făcut cu plăcere poate deveni uşor şi frumos. Prin talent şi multă muncă am reuşit să îl impresionez pe domnul Ziguli care m-a chemat la Divizia A, pe când aveam 16 ani.

- Apoi au venit selecţii rând pe rând la U 16, U 18 şi U 20. Ce a însemnat asta pentru tine?
- Fapul că am reuşit să îmbrac tricoul primei reprezentative a însemnat enorm. Mai mult, acest lucru m-a ambitionat şi vreau ca pe viitor să fiu şi căpitanul primei reprezentative.

- Apropo, deşi eşti încă la o vârstă fragedă faci parte din lotul BCM U Piteşti. Vorbeşte-ne despre acest lucru.
- Nu mă laud dar pentru mine e un lucru mare ceea ce fac. Am început să joc la echipă, să fiu de folos şi să primesc încredere. Tudor Costescu e un antrenor excepţional de la care am învăţat lucruri deosebite.

- Care crezi că au fost atuurile care te-au propulsat aici?
- În primul rând înălţimea, am 1,97 m. Apoi talentul pe care îl am în acest sport şi apoi munca pe care o depun zilnic pentru a creşte de la zi la zi.

Crescut cu Jordan, Lebron şi Wade, ajutat de Vujacic, Gennie şi Senai

- Orice sportiv are idoli după care se ghidează. Ai tăi care sunt?
- Am crescut şi i-am îndrăgit mult pe Lebron James, Michal Jordan şi Dwayne Wade.

- Ai spus doar străini. Apropo, ce impact au asupra ta jucătorii străini de la echipă?
- Mă bucur că am ocazia să joc cu jucători ca Gennie, Vujacic, Senai etc. Ei mă susţin, îmi dau sfaturi utile şi îmi împărtăşesc din experinţa lor.

- Să înţelegem că atmosfera de la echipă e una bună?
- La echipă atmosfera e una de vis. Ne înţelegem de minune, suntem uniţi, avem o comunicare foarte bună. Încă o dată ţin să felicit pe Tudor Costescu dar şi restul persoanelor care se ocupă de echipă.

Reţeta succesului

- Cum se împarte interesul tău în următoarele trei direcţii: baschet, şcoală şi prietenă?
- În mod cert, pe primul loc e baschetul. Asta e meseria mea, la fel cum iubeşti o femeie aşa trebuie să faci şi cu meseria ta, să nu îţi baţi joc de ea, să nu o înşeli şi să nu o minţi. E reţeta după care merge şi succesul. Dar în acelaşi timp, am mare grijă de şcoală, pentru că vreau să o duc la capăt cu brio. Am norocul că la Universitatea din Piteşti am găsit profesori înţelegători, care mă susţin şi admiră. La fel trebuie să am grijă şi de prietena mea. Ţin pe acestă cale să îi mulţumesc că e alături de mine.

- Ce mesaj ai pentru colegii de la universitate?
- Le transmit mulţumiri că au fost lângă mine şi m-au încurajat mereu. Vreau să le transmit şi celor care vor să facă sport, să aleagă Universitatea din Piteşti, aici e un mediul propice reuşitei.

- În final am vrea să te întrebăm ce îţi doreşti să primeşti de la baschet şi ce vrei să dai în schimb acestui sport?
- Tot ce îmi doresc e să fiu sănătos, să mă pot antrena. Şi apoi să ajung cât mai sus, aş vrea să aduc glorie ţării mele, cu ajutorul lui Dumnezeu. Mă bucur că am adus-o până acum echipei şi universităţii. Cât despre primit, cu siguranţă că dacă voi progresa voi avea satisfacţii materiale şi sufleteşti. Cu cât voi fi mai bun, cu atât mai mari vor fi ele.

Gabriel Niţă
Alina Spirescu
Jurnalism, anul I