Mândria poporului român şi a rădăcinilor sale se reflectă cel mai bine în dansul popular. Este o lume încărcată de istorie, tradiţie şi voie bună, o lume creată special pentru a trezi conștiința fiecăruia dintre noi, cu privire la ceea ce am fost, suntem şi tindem să devenim. Robert Popescu, student în anul I la Universitatea din Piteşti, specializarea Economia Comerțului Turismului și Serviciilor, face parte din ansamblul "Dorul"-Argeş. Pasiunea lui pentru dans este nemărginită, antrenamentele, repetiţiile, spectacolele si turneele fac parte din viaţa lui.

- Cum şi când ai descoperit lumea dansului popular?
- Dragostea pentru tot ceea ce înseamnă tradiţie mi-a fost insuflată de către parinţii mei. Lumea dansului popular am descoperit-o treptat. Am început să dansez de mic, în cadrul grupului de dansuri populare din localitatea mea natală (Poieniţa – Bălileşti), ajungând ca, în clasa a IX-a, să fiu membru al Ansamblului Folcloric ,,Dorul” din Piteşti.

„Am descoperit locuri unde nu aş fi visat să ajung vreodată”

- O astfel de activitate îţi poate schimba viaţa din foarte multe puncte de vedere. Ţie ţi s-a întâmplat la fel?
- Bineînţeles. Datorită dansului popular am avut şansa să cunosc foarte multe persoane care împărtăşesc aceeaşi pasiune şi nu numai. Am descoperit locuri unde nu aş fi visat să ajung vreodată şi am intrat în contact cu diverse culturi, ceea ce m-a ajutat să-mi lărgesc orizontul cultural.
- În opinia ta, este astăzi dansul popular destul de promovat şi apreciat, în special de către tineri?
- Pot spune că la toate spectacolele la care am participat, am avut parte de un feedback pozitiv din partea publicului, de la cel mai mic până la cel mai vârstnic. Cea mai mare satisfacţie o ai indiferent de domeniu, atunci când munca îţi este apreciată, lucru pe care, din fericire, l-am simţit din plin. Un rol imporatnt în promovarea culturii populare îl are Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale – Argeş.
- Ce te-a determinat când te-ai hotărât să alegi lumea folclorului?
- La început pur şi simplu plăcerea de a dansa. Mai târziu, am conştientizat că este mai mult decât o pasiune trecătoare, este o modalitate de a nu lăsa pradă uitării zestrea naţională, de a ,,exporta” dansul popular românesc.
- Care este proporţia între talentul, pasiunea şi munca depusă?
- Spre deosebire de mulţi dintre colegii mei care s-au născut cu dansul în sânge, din nefericire talentul meu s-a dovedit a nu fi unul înnăscut, ci mai degrabă unul dobândit în timp prin efort susţinut şi multă determinare.

„Cultura şi tradiţia vor dăinui mult timp”

- Care sunt cele mai valoroase recompense pe care le-ai avut până acum?
- Pentru mine, cea mai valoroasă recompensă a fost şansa de a-mi putea reprezenta ţara peste hotare la diverse manifestări culturale de mare amploare şi de a le demonstra tuturor că în România cultura şi tradiţia vor dăinui mult timp de aici înainte.
- Cum îţi împarţi timpul între cursuri şi repetiţii?
- La început trebuie să recunosc că a fost puţin mai complicat pentru că vedeam această activitate ca pe una obişnuită. Odata cu trecerea timpului însă, am realizat că ceea ce fac este special şi mă defineşte pe mine ca persoană. Astăzi privesc aceste repetiţii ca pe o modalitate de recreere, de socializare cu alte persoane interesate de acest domeniu şi mai ales un bun prilej de întoarcere la origine şi de a încerca pe cât posibil să continui ceea ce au început înaintaşii mei.

„Sunt mândru de originea mea”

- Cum îţi doreşti să promovezi mai departe această pasiune pentru dansurile populare?
- Voi continua să muncesc la fel de mult ca şi până acum pentru a putea dovedi lumii că sunt mândru de originea mea şi mai ales de tot ceea ce presupune a fi român: cultura, tradiţiile şi obiceiurile. Voi profita de această ocazie care, de asemenea, reprezintă o modalitate de promovare pentru a mulţumi maestrului-coregraf, Cătălin Oancea pentru răbdarea de care dă dovada la fiecare repetiţie şi mai ales pentru străduinţa sa pentru perpetuarea culturii şi tradiţiei naţionale.

Alina Iov
Oana Vârtic
Jurnalism, anul I