În ultimii ani tot mai multi studenţi străini ocupă camerele căminelor din cadrul universităţii noastre. Aceştia sunt cazaţi, cu precădere, în căminul de pe Ghe. Doja, pe holurile căruia am putea spune că se reunesc diverse nationalităţi din lumea întreagă. Mihail Strelsov este unul dintre aceşti studenţi care au venit în România cu o bursă de studiu. Aşa cum probabil numele lui cu rezonanţă rusească i-a dezvăluit întrucâtva naţionalitatea, despre Mihail am aflat că a locuit până la vârsta de 22 de ani în Moscova, iar în urmă cu un an a sosit în România să studieze.

- La ce facultate eşti student şi în ce an?
- Sunt student în primul an la Facultatea de Ştiinţe Economice, Specializarea Economie şi Afaceri Internaţionale.

- Observ că stăpâneşti destul de bine limba română. Cum ai reuşit să o înveţi?
- Am învăţat limba română datorită faptului că am făcut un an pregătitor aici, în ţară. Pot spune că atunci când am venit în România, pentru prima dată, nu ştiam aproape niciun cuvânt.

- Ce anume te-a determinat să vii să studiezi la noi în ţară?
- În primul rând faptul că şi fratele meu a terminat aceeşi facultate ca şi mine, aici în România, dar în oraşul Constanţa. În al doilea rând am ales să vin aici şi datorită faptului că am primit o bursă, lucru care face ca studiul meu să devină gratuit.

- Cum te descurci cu banii? Ai vreun job?
- Mă descurc cât de cât bine cu banii, dar asta pentru că nu ies foarte des în oraş. Nu, nu am un job deşi mi-aş dori. Nu pot încă să lucrez undeva din cauză că, deocamdată, nu cunosc limba română suficient de bine.

- Dar în Rusia ai mai lucrat?
- Da. Am lucrat la o firmă de maşini şi am fost chiar şi ospătar.

- Cât de greu ţi-a fost să te adaptezi schimbărilor provocate de mutarea într-o ţară străină?
- Nu mi-a fost prea greu. M-am adaptat imediat tuturor schimbărilor şi noutăţilor întâlnite.

- Ce părere ai despre studenţii români? Te-ai integrat uşor în grupul lor?
- Da şi mi-am făcut şi câţiva prieteni, prin intermediul socializării online. Eu sunt pasionat în mod special de calculator şi de aceea petrec foarte mult timp în faţa lui.

- Sunt tinerii piteşteni mai prietenoşi decât cei din Moscova?
- În Moscova, atunci când aveam nevoie de ajutor, eu ştiam unde să sun şi imediat primeam ajutorul dorit. La Piteşti, am întâlnit studenţi dispuşi să te ajute, dar când e vorba ca acest lucru să se concretizeze, ajutorul nu mai apare şi brusc îşi retrag toate promisiunile făcute.

- Cum ai depăşit sesiunea care s-a încheiat cu puţin timp în urmă?
- A fost bine în sesiune, m-am descurcat cu examenele, dar am totuşi o restanţă.

Aş vrea să mă mut în România

- Ce faci în timpul liber?
- Stau pe mess, mă plimb cu prietenii sau fac sport.

- Ce anume îţi lipseşte cel mai mult din ţara ta?
- Nimic în mod special. Părinţii mei sunt cei de care mi se face dor cel mai mult.



Nu îmi place mămăliga!

- Despre mâncarea românească ce ne poţi spune?
- Sincer, nu prea îmi place, mai ales mămăliga, dar încerc să mă adaptez.

- Ai de gând să rămâi în România?
- Da, împreună cu fratele meu, iar după terminarea facultăţii, sper ca şi părinţii mei să poată veni în această ţară.

- Să înţeleg că îţi place mai mult în Piteşti decat în Moscova?
- Nu pot şi nu vreau să spun nimic rău despre Rusia, căci e ţara mea natală, dar sincer în Moscova nu prea îmi place. Mi se pare că este prea mare, iar viaţa foarte grea.

- Ce obiective ai după terminarea facultăţii?
- Mi-ar plăcea să-mi pot deschide o firmă de maşini în acest oraş impreună cu Alexandru, fratele meu.

- În final, ai vrea să le transmiţi ceva studenţilor străini din universitatea noastră?
- Da, aş vrea să le spun să înveţe cât mai bine posibil şi dacă îşi permit, să rămână în România căci este o ţară frumoasă şi liniştită.



Corina Ovedenie
Carmen Stan
Jurnalism, anul I